Scrieri [1]

April 8, 2013 § Leave a comment


Se făcea că pe la mijlocul lunii Martie el încă nu terminase nici primul capitol din cartea sa. Acum doi ani își luase inima în dinți se izolase de toți și începuse să scrie la prima lui carte. Abia aștepta momentul în care o v-a ține în mână, dar nu reușea să scape de furtuna de gânduri care era încontinuu în capul lui. Încerca să-și imagineze un loc în creierul lui în care există un alt creier personificat care se luptă cu ploaia și vântul. Un creieraș cu o mică umbrelă în mână, căutând un loc în care să se adăpostească pentru a putea exista. O idee curată. O simplă idee nealterată de ridiculozitatea celorlalte. Gândurile nu-i dădeau pace, iar durerile veneau ca norii grei din care, din când în când, ieșeau fulgere. Încerca să își dea seama de ce se apucase, care fusese scopul acestei cărți, și, după numeroase introspecții, realizase că tot ce voia să facă era să creeze ceva. Un copil care să fie numai al lui.

Doi ani și nu terminase un nenorocit de capitol. Izolat nu stătuse în tot timpul ăsta; realizase după puțin timp că asta nu îl ajută și că lipsa contactului cu oamenii îl face să devină doar o amintire pentru toți cei care îl cunoscuseră, iar revenirea lui la viața socială o să fie plină de oameni cărora le este milă de el. Apoi, mila era unul din lucrurile care le detesta să le primească în mare parte pentru că nu știa cum să răspundă. Faptul că cineva încerca să se pună îl pielea lui și să realizeze prin ce trece el, ca mai apoi să-i pară rău de el îl făcea să se simtă ori mai prost, pentru că i se părea că rănise acea persoană, ori îl făcea să râdă pentru că nu îi venea să creadă că acel cineva chiar poate simți compasine pentru el. Nu stătuse izolat, dar avea impresia de multe ori că tot ce se întâmplă trece pe lângă el, chiar dacă participa la discuții și evenimente. Nu se implica niciodată cu pasiune.

Nu își dădea seama când a început să se schimbe și să devină acest om care trăiește, dar care nu știe cum. Se întâmpla cu siguranță înainte să se apuce de scris, iar scrisul trebuia să fie o salvare pentru el, un scop.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Scrieri [1] at Doughnuts Time.

meta

%d bloggers like this: