Scrieri [3]

December 3, 2013 § Leave a comment


Plictisit și fără nici un chef, se îndreptă spre hangar de unde luă toporul. Nu mai avea nici un lemn pentru foc, iar în ultimele zile băgase tot mai puține, în speranța că o să se încălzească și ziua aceasta nu o să vină. Avea o grămadă mare de butuci de fag tăiați în toamnă, dar erau prea groși pentru a fi arși întregi. A încercat și asta. Luă unul dintre cei mai mari și îl puse pe pământ. Voia să scape repede, să crape acest butuc în bucăți și să se întoarcă înauntru. Poate îi ajungea unul. Lovi cu toată forța în mijlocul lemnului iar lama toporului se înfipse jumătate și rămase înțepenită.

”Îmi bag pula .. ‘tuți morții mă-ti.”

Încercă să tragă de el, să pună un picior pe butuc, degeaba. Toporul era înfipt bine. Stătu puțin, apoi luă primul obiect care îi veni la îndemână și pe care-l putea folosi pe post de ciocan și lovi coada toporului. Bușteanul se aplecă în direcția cozii, iar coada se înfipse în pământul moale.  Nici un rezultat, lama se mișcase doar puțin. Nervos, apucă toporul și în ridică cu tot cu bușteanul care era înfipt în el. Izbii bușteanul de pământ, iar toporul dădu semne că cedează. Reușii până la urmă să îl scoată, îndreptă butucul și lovi iar. În mijloc. Toporul rămase înfipt ca mai-nainte. De data asta nu mai avea răbdare. Nu mai avea răbdare nici cu el însuși. Execută rapid procedura prin care reușise mai deunăzi să elibereze lama toporului. În îndreptă iar și acum avu grijă să nu mai lovească în mijloc. Bucățile începură să se desprindă, dar lemnul avea multe noduri și merse greu, precum o primă lecție.

Încălzit sparse unul după altul peste 10 de butuci și parcă acum nu îi venea să se mai oprească. Spatele începuse totuși să-l doară și se opri după puțin timp. lemnele îi ajungeau acum pentru 2 săptămâni. Nu-i venea să creadă ce a reușit. Cum a pierdut atât de mult timp gândindu-se cât de greu va fi și totul s-a rezolvat imediat și s-a simțit excelent după.

S-a întors în casă, și-a aprins focul. Era încântat de ce realizase și avea o poftă nebună de a mai face ceva .. ceva de care să fie mândru. Și se apucă de scris.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading Scrieri [3] at Doughnuts Time.

meta

%d bloggers like this: