Oare lemnul ar putea fi topit?
December 3, 2013 § Leave a comment
Dacă aș avea un mediu în care nu ar fi oxigen pentru combustie, oare lemnul ar putea fi încălzit îndeajuns de mult pentru a fi topit?
Lemnul nu este un singur element cu o singură temperatură de topire precum, să zicem, fierul. Lemnul este un compus din celuloză, lignină și multe alte componente, fiecare cu diferite calități. Nici măcar celuloza nu este un singur element cu o singură temperatură de topire, este un compus organic.
Deci, pe scurt, nu, Lemnul nu poate fi topit.
Chiar dacă temperatura este mai mare decât cea mai mare temperatură necerasă pentru topirea unuia dintre elemente, tot nu se poate produce topirea. Mulți compuși sunt molecule de sine stătătoare mari și foarte mari precum polimerii (ex. celuloza) sau proteinele, ADN-ul etc. Aceste mari molecule organice sunt în principiu prea mari pentru a fi topite înainte să se descompună. Aceasta se întâmplă din cauză că energia necesară pentru a produce faza de tranziție a topirii este mai mare decât energia ce sparge legăturile din care este compusă molecula.
Scrieri [3]
December 3, 2013 § Leave a comment
Plictisit și fără nici un chef, se îndreptă spre hangar de unde luă toporul. Nu mai avea nici un lemn pentru foc, iar în ultimele zile băgase tot mai puține, în speranța că o să se încălzească și ziua aceasta nu o să vină. Avea o grămadă mare de butuci de fag tăiați în toamnă, dar erau prea groși pentru a fi arși întregi (a încercat și asta). Luă unul dintre cei mai mari și îl puse pe pământ. Voia să scape repede, să crape acest butuc în bucăți și să se întoarcă înauntru. Poate îi ajungea unul. Lovi cu toată forța în mijlocul lemnului iar lama toporului se înfipse jumătate și rămase înțepenită.
”Îmi bag pula .. ‘tuți morții mă-ti.”
Încercă să tragă de el, să pună un picior pe butuc, degeaba. Toporul era înfipt bine. Stătu puțin, apoi luă primul obiect care îi venii la îndemână și pe care-l putea folosi pe post de ciocan și lovii coada toporului. Bușteanul se aplecă în direcția cozii, iar coada se înfipse în pământul moale. Nici un rezultat, lama se mișcase doar puțin. Nervos, apucă toporul și îl ridică cu tot cu bușteanul care era înfipt în el. Izbii bușteanul de pământ, iar toporul dădu semne că cedează. Reușii până la urmă să îl scoată, îndreptă butucul și lovii iar. În mijloc. Toporul rămase înfipt ca mai-nainte. De data asta nu mai avea răbdare. Nu mai avea răbdare nici cu el însuși. Execută rapid procedura prin care reușise mai deunăzi să elibereze lama toporului. Îl îndreptă iar și acum avu grijă să nu mai lovească în mijloc. Bucățile începură să se desprindă, dar lemnul avea multe noduri și merse greu, precum o primă lecție.
Încălzit sparse unul după altul peste 10 de butuci și parcă acum nu îi venea să se mai oprească. Spatele începuse totuși să-l doară și se opri după puțin timp. lemnele îi ajungeau acum pentru 2 săptămâni. Nu-i venea să creadă ce a reușit. Cum a pierdut atât de mult timp gândindu-se cât de greu va fi și totul s-a rezolvat imediat și s-a simțit excelent după.
S-a întors în casă, și a aprins focul. Era încântat de ce realizase și avea o poftă nebună de a mai face ceva .. ceva de care să fie mândru. Și se apucă de scris.
Doughnuts Time 
